Prin 2008, când începeam să scriu pe acest blog, era găzduit pe Blogspot și uite au trecut 12 ani. Am folosit platforma, cumpărată între timp de Google, până prin 2011 când am trecut pe WordPress. Pe vremea aceea, lucram mult pe WP, atât pentru agenții cât și ca freelancer; Făcem teme și chiar și pluginuri.

În retrospectivă, blogul pe platforma WordPress, a fost chiar o experiență bună. Dar în ultima vreme am început să acutizez unele dezavantaje, pornind de la conținutul dinamic dar și de-ale platformei.

Self-hosted, tu ești bateria

Mi-a plăcut de opțiunea de a-mi găzdui blogul, și mai ales de a face modificări la temă sau chiar la module. Însă asta înseamnă că e necesar să faci upgrade în mod regulat și să fii antenă mai ales la update-urile de securitate. Să fiu înțeles corect, securitatea WP e foarte bună - exemplară - însă vendorii de teme și module, ca în orice ecosistem, apar și dispar. Tema de exemplu nu a mai primit vreun upgrade de vreo 4 ani, și nu mai e compatibilă cu versiunile noi de php.

Conținutul dinamic necesită optimizare

Client <- server http <- fastcgi <- php <- db: aceasta e calea pe care o străbate o cerere tipică pentru un articol - fără nici un fel de optimizare. Se consumă resurse și asta este vizibil, atât pe partea de client, dar mai ales pe partea de server - presupunem că ne interesează doar costul găzduirii. Sunt soluții de optimizare foarte bune și gratis (Cloudflare, LiteSpeed Cache), servicii terțe care adaugă nivele și complexitate la găzduire.

Publicare offline - ”you need to log in first”

Asta nu e chiar un dezavantaj WP per se. Platforma a fost construită în ideea unei surse centrale și dinamice de conținut. Pentru echipe mari, cu editori și autori, asta este clar un avantaj. Însă în cazul meu, faptul că nu pot scrijeli un draft fără conexiune la internet e un punct minus. Da și aici există soluții cu app-uri, în care să faci cont și să te loghezi și apoi le dai acces la API… yap încă un layer!. Să nu mă înțelegeți greșit, nu mă deranjează faptul că se cere login, ci doar că e un alt serviciu pe care e necesar să îl parolezi și implicit să ai o parolă stocată undeva.

Hugo serve

Hugo nu a fost prima mea alegere, aș fi preferat un generator cu php, dar librăria de teme și suportul, ce-i drept nu extraordinar dar notabil pentru mai multe limbi m-au convins. A și desigur viteza de generare, și asta a contat.

Cu Hugo, îl instalezi, nu prea contează unde - în principiu unde ai acces la un shell :), dai hugo serve -D și te apuci de scris, cu ce editor vrea mușchii tăi. Eu folosesc MacDown.
Deci tool-ul nu are treabă cu hostingul sau scrierea de conținut, iar upgrade faci tu doar dacă ai nevoie de features - el face o sigură treabă - îți generează un sait static, optimizat deja, pe care îl poți așeza pe orice host care suportă un server basic de http.

Iar acum o să vă spun părțile cele mai bune: tot directorul folosit de Hugo ca să genereze saitul se poate pune pe git - asta înseamnă că în orice moment blogul tău are cel puțin 3 copii sau backups: unul live, unul la tine pe laptop și unul pe serverul de git. Și mai înseamnă că poți să scrii un draft oricând, cu sau fără internet. Da nu numai un draft, poți să updatezi orice articol de pe sait, chiar și design-ul și să previzualizezi orice schimbare.

Acum pe partea de costuri: zero! adică pe gratis. Fiidcă, uite ai doar o colecție de fișiere html pentru blog, sunt o duzină de servicii gratuite de găzduire ca Netlify, Firebase, GitHub sau Surge.sh.

P.S. Asta nu vrea să fie o comparație între mere și caise. Amândouă soluțiile sunt foarte bune. Dar WordPress e o platformă, pe când Hugo vrea să fie doar o unealtă.