Simbolismul, daoii – lupul si mitologia

Intrigat de imaginea zilei de la National Geographic am dat o cautare pe google sa vad ce gasesc legat de respectivul animal si implicatiile lui in mitologia si istoria poporului nostru.

Si uite asa am dat de un articol foarte interesat: Simbolism superstitii si credinte legate de lup. Am sa reproduc in cele ce urmeaza cateva paragrafe mai relevante, iar daca doriti sa cititi tot articol folositi link-ul de la sfarsit.

„Simbolismul lupului în mitologia universala are aspect atât pozitiv cât si negativ. Pe de o parte, prin faptul ca vede în întuneric a fost facut simbol al luminii, al soarelui si al focului, pe de alta parte are caracter demonic… .

Mitologia Chineză atestă că cel care a creat dinastiile chineze şi mongole este Lupul albastru ceresc, care este Paznicul palatului ceresc – ambii identificaţi cu steaua Sirius şi respectiv Ursa Mare.

În Europa Evului Mediu se credea ca vrajitorii se transforma în lupi pentru a merge la Sabat, iar vrajitoarele îsi puneau jartiere din blana de lup. Credinta în licantropi sau vârcolaci a existat în Europa înca din antichitate, acestia fiind considerati una dintre întruchiparile spiritelor padurii. Vergilius o atesta în scrierile sale. În Franta aceasta credinta a început sa-si piarda temeiul de abia pe vremea lui Ludovic al XIV-lea (1643-1715). ( Hans Biederman- Knaurs Lexikon der Symbole). În mitologia scandinava lupul este înfatisat ca cel care devoreaza astrele, determinând eclipsele.
În antichitate lupul nu a facut parte niciodata dintre animalele sacrificate zeilor.

Un lucru deosebit de interesant relevat pentru prima oara de catre istoricul Whitney Smith de pe un document de epoca – Dragonul dac ( cu cap de lup) folosit de celti era colorat în rosu, galben si albastru. Legendarul rege Arthur a fost imortalizat ridicând un astfel de stindard în onoarea tatalui sau.

Lupul, datorita cruzimii lui si a spaimei pe care o producea, a fost un animal foarte respectat în sud-estul Europei. Stramosii nostrii, predaci, dacii si daco-romanii au facut din acest animal un adevarat cult “magico-mitologic” din care ne-au ramas pâna pe la mijlocul secolului trecut unele reminiscente etnografice si folclorice.
Se stie ca cea mai vie imagine pe care a avut-o antichitatea despre populatia Daciei a fost strânsa legatura între daci si lupi. Aceasta populatie se numea Carpi – de aici rezulta si denumirea muntilor Carpati – pe versantii carorora locuiau atât oamenii cât si lupii ( Cornel Dan Niculae – Magia si fiintele fantastice din arhaicul românesc)
Anticul Strabon ( cca 63 î.e.n. – geograf si istoric grec, autor al celei mai importante opere geografice a antichitatii –„Geografia” – 17 volume, un izvor deosebit referitor la teritoriile locuite de stramosii nostri) afirma în lucrarea sa ca dacii s-au numit mai întâi Dáoi.
Ceva mai târziu în marele sau Lexicon, Hesychius din Alexandria (sec V) arata ca de fapt Dáos reprezinta numele frigian al lupului, radacina comuna acestor cuvinte fiind Dháu, care înseamna „ a strânge, a sugruma” – de fapt modul de lupta a lupilor. Mai târziu, din aceasta radacina deriva cuvintele: Kandaon – numele trac al zeului razboiului si Dhaunos – adica lup.

Superstitii si credinte legate de lup
…în unele sate de munte, la nasterea unui copil vin în fata casei acestuia trei feciori – numiti strigatori sau chematori. Ei poarta brâie rosii ( semnul vietii) si la palarie o gheara de lup (semn al puterii si vitalitatii). Fiecare dintre acestia trage câte un cerc cu aceasta gheara de lup în jurul casei – de la est la vest, cercuri concentrice, în care ultimul – cel mai mic, cuprinde si casa. Apoi, copilul este scos afara si dat flacailor care îi pun un alt nume, apoi “îl joaca” în interiorul cercurilor – acestea reprezentând bariere în calea raului si totodata mijloace purificatoare. Obiceiul simbolizeaza confirmarea copilului ” în planul existentei umane – lupul reprezentat metaforic prin gheara sa, îndeplineste rolul unui animal protector si initiator, care vegheaza trecerea pruncului peste pragul ce separa nonexistenta de existenta”. ( Mihai Coman – Mitologie populara româneasca).”

Preluat de la Vulpiţa:Simbolism superstitii si credinte legate de lup .