Câteva despre design-ul fail-safe

Simt că trebuie să scriu despre asta, mai ales că noile device-uri mobile (smartphone-uri și tablete) par să ignore acest concept.

Ce înseamnă?

Fail-safe design este un concept de design prin care utilizatorului i se oferă un set de acțiuni rapide prin care poate restaura și folosi un device sau o caracteristică a acestuia chiar în/din starea de funcționare defectuasă. Așa este butonul de restart al computerului, combinația de taste CTRL+ALT+DELETE, caracteristica de rulare safe-mode ș.a.m.d.

În practică, contează

Acum câteva zile o cunoștință îmi arată câteva semne ciudate pe ecranul smartphone-ului ei cu touch-screen. Ca să înțelegeți, ecranul funcționa, însă touch-ul nu mai mergea decât în anumite zone ale ecranului și în acelea după multe încercări, făcând imposibilă accesarea agendei sau formarea unui număr. Într-adevăr smartphone-ul fusese ”depozitat” într-un loc neadecvat, dar dacă ar fi avut un buton sau două de care să se poate accesa ultimele 10 numere formate situația ar fi fost alta și telefonul – care era principala lui utilizare până la urmă – ar fi putut fi fost utilizat, măcar încă o dată.

Mă gândesc că pentru o personă într-o situație critică, un smartphone ar putea fi o alegere fatală pe post de telefon.
Dacă scapi cu viață dint-un accident și-ți găsești smartphone-ul șifonat și el, s-ar putea să nu ai cum să suni după ajutoare, din simplul fapt că nu are butoane care să preia funcțiile de bază ale unui telefon. Așadar dacă plecați într-o călătorie, o idee bună e să puneți cu voi un telefon cu destule butoane pentru a forma un număr.

Și despre asta e vorba de fapt, cu fail-safe design. De aceea am o reținere asupra noilor generații de smartphone-uri cu un singur buton, care da, probabil are doar funcția de Start/Home. Cred că producătorii ar trebui să se asigure mai întâi că un produs are destule butoane pentru a-și îndeplinii funcțiile de bază, în lipsa unei căi de acces alternative, și apoi să-l pună în vânzare. Da, nu am mai avea ecrane așa mari și device-uri așa de arătoase, dar cu un punct în plus la utilitate.

De ce design-ul adaptiv e important

Design-ul adaptabil/receptiv (en. responsive design) este o tehnică propusă Ethan Marcotte în 2010. Dacă nu ați prins încă valul, pe scurt înseamnă  design adaptabil la ecranul utilizatorului. Astfel de exemplu dacă vizitatorul are o rezoluție de 1366×768 pagina se va afișa la 100%, iar dacă acesta are o rezoluție de 854×480 se va afișa la 76%. Ceea ce vreau să scot în evidență aici e că nu se afișează 76% din pagină ci o versiune optimizată a paginii pentru rezoluția respectivă.

Desigur dacă mărimea fonturilor sau a elementului cu rol de container este foarte ușor de controlat (prin procente) unele elemente (imagini, bara de navigare) sunt mai greu de optimizat, însă este posibil. Iar cheia acestor optimizări pentru diverse rezoluții sunt css media queries.

Puteți verifica această tehnică pe următoarele saituri prin redimensionarea ferestrei navigatorului:

După cum observați paginile își mențin aspectul general și cel mai important caracteristicile de accesibilitate. Asta e unul dintre motivele pentru care a fost adoptată această tehnică – pentru a păstra accesibilitatea pe o arie cât mai largă de device-uri.

Așa că dacă până acum aveam o versiune redusă, mobilă (gen m.sait.com) pe lângă cea desktop a saitului, și toată lumea părea mulțumită, această abordare nu mai este viabilă. Asta pentru că PC-urile și smartphone-urile nu mai sunt singurele device-uri capabile să navigheze pe internet. Avem console de jocuri (PS3, PS Vita), ultrabook-uri, tablete PC și chiar și televizoare cu rezoluții foarte mari. Desigur, menținerea unei versiuni separate optimizate pentru fiecare clasă de device-uri în parte ar consuma foarte multe resurse iar răspunsul este implementarea unui design adaptabil.