Justitia din România are o imagine proastă. Atât de proastă, încât unii, de dragul dreptătii, ar fi gata să accepte o autocratie, uitând că într-un astfel de regim se fac cele mai mari abuzuri asupra justitiei. Se spune că democratia nu functionează, că nu te poti pune cu institutiile statului si cu grupurile de interese. Admit că nu-i usor, numai că iată, uneori apare câte un om ce răstoarnă acest „mit”: fără avocat, doar cu crezul în dreptatea sa, cu o perseverentă de 3 ani, cu truda a sute de file adunate în dosare, a reusit sa învingă mai multe institutii ale statului, scotând la iveală mai multe neregularităti si obtinând o sumă importantă ca daune morale. Dacă democratia nu functionează, aceasta se întâmplă pentru că democratia nu este pentru oameni comozi, care asteaptă să le rezolve altii problemele si să le apere altii drepturile. Democratia nu înseamnă să stai „pe margine” (a se citi „în fata televizorului”) si să îi înjuri printre dinti pe cei pe care îi bănuiesti vinovati, ci, dacă ai un crez, să iesi în fată, să-l spui răspicat, să încerci să-l demonstrezi. Probabil că nu întotdeauna vei reusi, poate nici nu ai întotdeauna dreptate, dar atunci când multi oameni se comportă astfel, societatea devine vie, iar presiunea socială împinge lucrurile în directia bună. Aceasta este democratia care functionează în tările pe care le admirăm.
Preluat din Răspândacul (Publicatie pentru minti spongioase)