Sunt foarte atasat de aceasta perioada a anului. Pe langa faptul ca este una dintre acelea in care parintii, fratii, surorile si nepotii mei, se strang toti in jurul aceleiasi mese, este si seara in care toti feciorii din sat se strang in cete si colinda fetele. Acestea la randul lor fac si ele o trupa si colinda casele la care se gasesc feciori holtei. La noi este obiceiul sa se faca 4 cete de colindatori si anume: insuratii, feciorii, fetele si copii.
Deoarece satul are 3 regiuni distincte hiturele, creanga si josenii – cetele de colindatori se configureaza in jurul acestora. Astfel sunt doua cete de copii care umbla cu straitele dupa colaci si colinda la fiecare casa; copii intre 7 si 15 ani. Cei mai mari de 15 ani sunt acceptati in randul feciorilor.
Si acestia au doua cete – hiturenii si josenii – care umbla si colinda doar la casele unde sunt fete de maritat si care colinda si ele in ceata de fete.
Insuratii, fac si ei mai multe cete, ei fiind mai comozi. Grupul lor sunt lasati sa colinde inautru, pe cand toate celelalte grupuri sunt lasate sa
colinde afara sau in antreu, si apoi doar dupa ce termina colinda si zic multamita sunt lasati sa intre. Asadar este si seara in care ne revedem prietenii, unii intorsi de peste mari si tari, si depanam intamplari de peste an.
Imi mai amintesc cu placere iernile copilariei. Zilnic spre inserat imi luam sania si plecam la sanius cu copii din vecini. Mergeam pe un damb – Colnic – de unde incepea partia. Ne strangeam acolo toti, si din hiturele si din joseni si cei de pe creanga. Apoi ne prindeam mai multi bob. Faceam cate doua sau trei boburi si ne luam la intrecere. Ne impingeam in santuri, saream unii in fata la altii ne prindeam de bob – cel mai tare era bob-ul care ajungea
primul la sfarsitul partiei, care avea vreo 1,5 km.
Tin minte ca se aveam cateva sanii dedicate, pentru condusul bob-ului: sanii mai jose si mai scurte; pentru prins la sfarsitul bob-ului: saniile mai lungi si inalte. Pot spune ca era o adevarata ‘filozofie’ formarea si condusul bob-ului.
Pe langa toate astea ne puneam si noi inventivitatea la lucru: faceam trambuline, mergeam in picioare pe sanii, ne prindeam cu sacii mai multi de o sanie, puneam prund in drum ca sa iasa scantei, inventam tot felul de schiuri din bidoane de plastic taiate, stiluri de condus sania de ata… cam tot ce ne trecea prin cap. Frumoase vremuri si sincer imi pare rau ca nu a crescut stratul de zapada anul asta sa ma dau cu sania!
Va zic si cateva multamite – poezioare pe post de urari care se zic dupa colinda:
Dati-ar gazda Dumnezeu
Sapte boi in grajdul tau,
Si o nora tinereasa
Sa va temeti toti din casa
Si on jinere cu paru cret,
Sa va baje in cotet
Sa va bata de pareti!
– Asta o zic feciorii la gospodariile la care nu vad mari diferente fata de anii trecuti.
Hi-ar gazda vesel bun,
C-o ajuns Sfantul Craciun,
Si gazdoiaia veseloasa
Mandru si-o gatat prin casa
Pe la usi cu pupi de ruji,
La feresti cu flori domnesti!
Nu-i modru sa imbatrinesti
Ca pe masa-s tri oaeji,
De-or hi zace, tate-or trece
Ca santem vreo cinsprazace!
-Asta se zice la gospodariile la care sunt oamenii harnici si au facut o constructie noua in acel an sau au cumparat ceva de pret.
Nu-mi mai ramane decat sa va urez sarbatori fericite si multa implinire alaturi ce cei dragi – Craciun Fericit si un An Nou fericit si bun!
