De Crăciun!

Sunt foarte atasat de aceasta perioada a anului. Pe langa faptul ca este una dintre acelea in care parintii, fratii, surorile si nepotii mei, se strang toti in jurul aceleiasi mese, este si seara in care toti feciorii din sat se strang in cete si colinda fetele. Acestea la randul lor fac si ele o trupa si colinda casele la care se gasesc feciori holtei. La noi este obiceiul sa se faca 4 cete de colindatori si anume: insuratii, feciorii, fetele si copii.
Deoarece satul are 3 regiuni distincte hiturele, creanga si josenii – cetele de colindatori se configureaza in jurul acestora. Astfel sunt doua cete de copii care umbla cu straitele dupa colaci si colinda la fiecare casa; copii intre 7 si 15 ani. Cei mai mari de 15 ani sunt acceptati in randul feciorilor.

Si acestia au doua cete – hiturenii si josenii – care umbla si colinda doar la casele unde sunt fete de maritat si care colinda si ele in ceata de fete.
Insuratii, fac si ei mai multe cete, ei fiind mai comozi. Grupul lor sunt lasati sa colinde inautru, pe cand toate celelalte grupuri sunt lasate sa
colinde afara sau in antreu, si apoi doar dupa ce t
ermina colinda si zic multamita sunt lasati sa intre. Asadar este si seara in care ne revedem prietenii, unii intorsi de peste mari si tari, si depanam intamplari de peste an.

Imi mai amintesc cu placere iernile copilariei. Zilnic spre inserat imi luam sania si plecam la sanius cu copii din vecini. Mergeam pe un damb – Colnic – de unde incepea partia. Ne strangeam acolo toti, si din hiturele si din joseni si cei de pe creanga. Apoi ne prindeam mai multi bob. Faceam cate doua sau trei boburi si ne luam la intrecere. Ne impingeam in santuri, saream unii in fata la altii ne prindeam de bob – cel mai tare era bob-ul care ajungea
primul la sfarsitul partiei, care avea vreo 1,5 km.
Tin minte ca se aveam cateva sanii dedicate, pentru condusul bob-ului: sanii mai jose si mai scurte; pentru prins la sfarsitul bob-ului: saniile mai lungi si inalte. Pot spune ca era o adevarata ‘filozofie’ formarea si condusul bob-ului.
Pe langa toate astea ne puneam si noi inventivitatea la lucru: faceam trambuline, mergeam in picioare pe sanii, ne prindeam cu sacii mai multi de o sanie, puneam prund in drum ca sa iasa scantei, inventam tot felul de schiuri din bidoane
de plastic taiate, stiluri de condus sania de ata… cam tot ce ne trecea prin cap. Frumoase vremuri si sincer imi pare rau ca nu a crescut stratul de zapada anul asta sa ma dau cu sania!

Va zic si cateva multamite – poezioare pe post de urari care se zic dupa colinda:
Dati-ar gazda Dumnezeu
Sapte boi in grajdul tau,
Si o nora tinereasa
Sa va temeti toti din casa
Si on jinere cu paru cret,
Sa va baje in cotet
Sa va bata de pareti!


– Asta o zic feciorii la gospodariile la care nu vad mari diferente fata de anii trecuti.

Hi-ar gazda vesel bun,
C-o ajuns Sfantul Craciun,
Si gazdoiaia veseloasa
Mandru si-o gatat prin casa
Pe la usi cu pupi de ruji,
La feresti cu flori domnesti!
Nu-i modru sa imbatrinesti
Ca pe masa-s tri oaeji,
De-or hi zace, tate-or trece
Ca santem vreo cinsprazace!

-Asta se zice la gospodariile la care sunt oamenii harnici si au facut o constructie noua in acel an sau au cumparat ceva de pret.

Nu-mi mai ramane decat sa va urez sarbatori fericite si multa implinire alaturi ce cei dragi – Craciun Fericit si un An Nou fericit si bun!

Despre Vise

“Visul este calea regala spre inconstient”, spunea Sigmund Freud, parintele psihanalizei.

Intodeauna visam inainte sa ne trezim. Este adevarat ca atunci cand suntem mici visam mai des si unul dintre motive este ca avem un program de somn normal in timpul noptii adica apropiat de 8 ore daca nu mai mult. Cand crestem visam mai rar tocmai pentru ca acest program nu este respectat iar ceasul nostru biologic are setata ora la care sa declanseze visul. Aceasta se poate determina prin observatie. Exista persoane care viseaza intre orele 7 si 8 dimineata sau intre 6 si 7, sau persoane care pot visa repetat intre 9 si 12, insa asta presupune sa te trezesti si sa adormi la loc repetat in acest interval de timp.

Exista mai multe teorii privind provenienta viselor. Acestea pot fi o urmare a experientelor din timpul zilei, un raspuns la o senzatie din timpul somnului, oglindirea unui sentiment ascuns, mesaje din subconstient, sau indicii privitoare la evenimente viitoare.

In multe religii, visul este tratat ca un amalgam de simboluri. Interpretat el ar putea descrie evenimente din viitor.
Dupa cum am spus mai sus visele noastre de cele mai multe ori deriva din experiente anterioare. Asadar se intampla sa visam fete ale unor persoane pe care nu le cunoastem. Intr-adevar nu le cunoastem, insa sunt intodeauna persoane pe care le-am vazut cel putin odata in viata. S-a demonstrat ca exista in creierul nostru o zona in care se retin toate lucrurile marunte care ne atrag atentia de la bluza mov a colegei de clasa pana la numarul de inmatriculare a masinii care a virat ieri la stanga. In consecinta daca am putea activa accesul individului la aceasta zona, persoana in cauza ar fi in stare sa ne spuna toate culorile hainelor cu care a fost imbracata colega de clasa in fiecare zi, numerele de imnatriculare a tuturor masinilor pe care le-a vazut sau toate numerele de telefon pe care le-a format.
Se pare ca uneori visele iau informatii de aici, de aceea e posibil sa visam chipul tipului care ne-a adus pizza acum 9 saptamani sau al celui care nu ne-a dat prioritate alaltaieri. Este putin probabil sa ne intalnim din nou cu unul dintre ei, insa daca se intampla vom avea o senzatie de dejavu, si binenteles o sa ne gandim ca am visat ceea ce se deruleaza acum in fata ochilor nostrii.

Freud le cerea pacientilor sa-si povesteasca visele. Psihanaliza trateaza o legatura directa intre vis si nevoile impetuoase ale noastre, mai ales acelea de care nu suntem constienti. Experiente refulate, ganduri negre, pasiuni interzise.
Psihanalistii cred ca acestea afecteaza atitudinea fata de sine si in consecinta viata. Orice reactie negativa a individului fata de sine este determinata de un eveniment din trecut, cel mai probabil din copilarie care l-a marcat.
Nu am sa intru in detalii despre tehnicile utilizate de psihanalisti in aflarea “elementului obscur” din mintea nostra, cert este ca ei au ca punct de plecare experientele din timpul copilariei.

Se pare ca psihanalistii au dreptate, cineva char incearca se ne descrie ce se intampla in mintea noastra cand nu suntem acolo.
Visele sunt o nascocire a inconstientului, insa totodata o forma de reprezentare a realitatii. Alta, dar a noastra.